Protecție deosebită pentru eroii de zi cu zi.
Certificat și brevetat.

Pompierii sunt expuși la numeroase pericole în timpul intervențiilor. Mănușile de pompier trebuie să îndeplinească standardele legale pentru a fi aprobate pentru diferitele domenii de intervenție ale pompierilor. Mănușile de pompier sunt necesare atât pentru acordarea asistenței tehnice, cât și pentru stingerea incendiilor. În aceste două domenii, sunt importante în mod deosebit diferite proprietăți ale mănușilor.

Proprietățile de protecție, cum ar fi rezistența la tăieturi, perforații, căldură și substanțe chimice, păstrând în același timp un simț tactil optim, sunt esențiale.
 

EN 659:2003 + A1:2008

EN 659 definește cerințele pentru mănușile de pompier destinate activităților de stingere a incendiilor. Standardul EN 659 reprezintă un rezumat al mai multor standarde. Standardul anterior pentru mănușile de protecție ale pompierilor, EN 659:2003, a fost înlocuit cu EN 659:2003 + A1:2008.

În ceea ce privește protecția oferită de mănușile de pompier împotriva riscurilor mecanice (rezistența la abraziune, tăiere, rupere și perforare), DIN EN 659 face referire la DIN EN 388 și definește nivelul minim.

În ceea ce privește rezistența termică, EN 659 face referire la EN 407. Aici sunt definite nivelurile minime pentru comportamentul la ardere, rezistența la căldura convectivă și rezistența la căldura prin contact.
 

Alte criterii includ rezistența la căldura radiantă, care poate fi foarte ridicată în funcție de activitatea de stingere a incendiilor. Este important ca nu doar materialul exterior, ci și căptușeala să fie rezistente la căldură. În cazul unui contact direct cu flăcările, de exemplu în timpul unui flashover sau al unui risc similar, materialul mănușii poate suferi contracție. Conform ISO 17493, materialul mănușii nu trebuie să se contracte cu mai mult de 5% la 180 °C.

În timpul unei intervenții de stingere a incendiilor, este relevant și timpul necesar pentru scoaterea mănușii. Pentru mănușile de pompier, trebuie măsurat timpul pe care o persoană de testare îl ia pentru a pune și a scoate o pereche de mănuși. Aceasta se efectuează de trei ori pentru mănuși uscate și de trei ori pentru mănuși ude. Valoarea medie pentru scoaterea unei perechi de mănuși de pompier nu trebuie să depășească 3 secunde, nici pentru mănușile ude, nici pentru cele uscate.
 

EN 388:2016

Mănușile testate și certificate conform standardului EN 388 protejează împotriva riscurilor mecanice, cum ar fi abraziunea, tăieturile și perforațiile, iar rezistența la rupere a materialului utilizat este, de asemenea, testată. Deoarece leziunile mâinilor (de exemplu, tăieturi, zdrobiri și julituri) pot apărea ușor în timpul acordării asistenței tehnice și a intervențiilor de salvare în accidente, mănușile THL sunt încadrate în categoria 2 a echipamentului de protecție individuală (EPI).

Testele au trebuit adaptate datorită dezvoltării continue a materialelor tehnice – așa-numitele fibre de înaltă performanță. Versiunea valabilă a standardului din 2003 (DIN EN 388:2003) a fost actualizată cu DIN EN 388:2016, incluzând, în special, revizuirea protecției la tăiere, care este deosebit de importantă pentru pompieri, și adăugarea literelor de cod (A-F) pentru testul de tăiere TDM conform ISO 13997.
 

DGUV (Asigurarea Germană pentru Accidente Sociale) a publicat un ghid special pentru cerințele minime ale mănușilor TH conform EN 388:2016, după cum urmează: 3 2 3 3 X, 3 X 3 3 B sau 3 2 3 3 B. Numerele reprezintă, în ordine cronologică, valorile pentru abraziune, tăiere, rezistență la rupere, rezistență la perforare și testul de tăiere TDM. X înseamnă că valoarea nu a fost testată.

În opinia noastră, niveluri de performanță mai ridicate sunt absolut necesare, în special în ceea ce privește protecția la tăiere (nivel minim 2), iar toate mănușile TH ESKA depășesc cu mult cerințele minime pentru caracteristica de performanță rezistența la tăiere, cu rezultate de testare de nivel 4 și nivelul maxim 5. Cu mănușile noastre, pompierii și lucrătorii de salvare sunt protejați, printre altele, de valorile ridicate ale protecției la tăiere.

Testele au trebuit adaptate datorită dezvoltării continue a materialelor tehnice – așa-numitele fibre de înaltă performanță.

Versiunea valabilă a standardului din 2003 (DIN EN 388:2003) a fost actualizată cu DIN EN 388:2016, incluzând, în special, revizuirea protecției la tăiere, care este deosebit de importantă pentru pompieri, și adăugarea unei litere de cod (A-F) pentru testul de tăiere TDM conform ISO 13997.